... Citind blog-ul lui CreTzu

 … De nu ştiu cât timp stau să citesc arhiva pe blogul lui CreTzu. Apropo de asta, îmi dau seama, poate dacă el afla că i-am pus blogul aici la link-uri, numai pentru că îmi place mie, poate nu ar prea aprecia că eu îi fac „reclamă” pe aici şi îi citesc blog-ul tot felul de oameni care îmi văd blog-ul, dacă e mai vizitat blog-ul ăsta decât credeam eu – e adevărat, dacă CreTzu l-a făcut public, înseamnă că e liber fiecare să se uite la blog. Deci, dacă vorbeam tot de blog-ul lui CreTzu, am văzut acum un post în care zice că unul i-a luat domeniul de cretzu.ro… m-am uitat la site şi chiar aşa! Văd blogul al unuia numit Octavian şi nu blog-ul lui CreTzu. La intrare poţi alege dacă vrei să-i vezi contul facebook ori vrei să-i vezi blogul… Mamă! Vreau să fac şi un alt post specific pentru prostii facebook dar vă spun una şi acum: de ce-i la modă să ai mulţi prieteni pe facebook? Te interesează cumva ce fac oamenii ăştia, practic necunoscuţi sau ce? (vorbesc şi eu având unii prieteni practic necunoscuţi pe facebook, totuşi, eu nu mi-am dorit niciodată să am mulţi prieteni pe facebook şi nici nu-mi place să dau add friend decât foarte rar şi dacă cineva e chiar important pentru mine) Vrei să faci sondaj ce fac oamenii pe facebook sau ce? (bineînţeles că întrebând asta mă refer mai ales la cazul lui Octavian) Sau vrei să arăţi altora cumva că eşti popular sau ce? Hai… dacă eşti un nimeni, şi cu prietenii ăştia facebook vei fi în continuare şi de fapt te minţi pe tine însuţi, nu numai pe cei cărora vrei să le arăţi cât eşti de important şi popular (că majoritatea acestora vor să arate unuia cât sunt de importanţi şi de ce merită ca unul să stea de vorbă cu ei) Ei bine, chiar nu ştiu mai exact care sunt motivele dar cred că asta o fi unul pentru mulţi.

…Vorbesc aiurea. Deci, vorbeam de blog-ul lui CreTzu. Scrie acolo „că e aşa important pentru alţii să facă şi post-uri în limba engleză iar de fapt nimeni nu-i interesat de ce scrie”… avea dreptate şi stau să mă gândesc, poate cazul e unul şi acelaşi cu mine, (doar că eu nu i-am luat domeniul) care vreau să scriu post-uri şi în maghiară dar şi în română. Eu nu vreau să fiu aşa! De fapt, nu ştiu câţi îmi citesc blog-ul şi dacă îmi citesc, e bine să am cititori şi oameni care ascultă ce spun dar nu vreau să mă dau mare cu cine sunt, mai ales că sunt una care stă foarte mult pe gânduri şi nu vreau să fiu dependentă de cerere şi să spun numai ce vă place vouă... (tocmai asta îmi e motivul pentru care cred că fiind un artist „de profesie” te laşi dependent de cerere şi mulţi artişti de profesie  nu sunt sinceri din cauza asta) Chiar dacă nu, fac tot acest lucru (mă refer aici la ultimele două post-uri… am scris de parcă aşa multă lume ar fi interesată de ce scriu eu şi de parcă aş fi aşa importantă încât să vă roadă curiozitatea în ce limbă scriu eu când de fapt nu cred că e cazul…) Dar de fapt eu scriu în aceste limbi pentru că îmi plac şi îmi face plăcere să scriu în ambele limbi şi am ceva de spus în ambele limbi. E adevărat, unul bănuitor mi-ar putea spune „vai de tine, cât eşti de ipocrită că ne scrii frumos româneşte iar lingi curul ungurilor în limba maghiară”… Aşa ca să vă liniştesc, nu, nu e cazul, cred că ar trebui să fim sinceri şi cred că critica te ajută mult mai mult decât să spui la tot felul de chestii cât sunt de frumoase când de fapt frumuseţea o vezi doar superficial iar  în profunzime e altă treabă…